Poezii

O clipă ,doar o clipă a trecut Până când ne-am transformat în lut. Doua aripi albe nu mai bat acum în noapte. Singure și triste două astre amorezate sticlesc printre șoapte. Aripile tale

Margaretele zambesc din spatele gratiilor Ce inca nu ranjesc la tacerea pomilor. Zebrele tacute se ascund in spatele dungilor moncrome Iar eu in causul palmilor tale Imi scald parul arzand de

Fumul sur din coșurile caselor sumbre Se cerne încet în greutatea norilor mijind a zapada. Un vânt rece tresara parcul presarat fantasme de mesteceni Ce-ti dau impresia ca vor fi doborati De

Daca ploaia nu ar mai exista, Oare nici eu nu as mai plange ? Daca toamna nu ar veni Oare nici tu n-ai exista ? De ce sa fiu eu vara sufletului tau Iar tu toamna bucuriei mele ? De ce sa

Pe un pat de petale m-ai culcat si ai crezut Ca ma vei pierde in ele..... Ca ma vei rataci in prospetimea lor Si ma vei ascunde sub mantia lor protectiva. Ai zis ca asemeni nemuririi

Am simtit intr-o dimineata Sarutul tau si m-am trezit....dar era tarziu... Ce simteam era ecoul a ceva de mult pierdut in zari indepartate De ce l-am simtit de abia acum? Asa cum simti

Cand al mortii fior ma va cuprinde Lasa-ma sa-ti vad chipul pentru ultima data Si sa te pot saruta asa cum adesea o faceam cand tarziu in noapte stateam ... Mai tii minte? Luna in cuvinte mi-o

Visare In timp ce trec mana , Prin lanul de grau auriu, Imi aduc aminte cum,la fel, Buclele tale aramii Umpleau causul palmii mele In dupa-amiezele toride de