Pescărușul

Dacă aș putea alege să mă nasc a doua oară aș alege să mă nasc un pescăruș. Aș bate marea-n lung si-n lat ascultând vântul cum îmi șoptește-n zbor povești triste despre marinari triști și iubirile lor triste. Marea mi-ar fi mireasă, și mamă, și soră și-n ea m-aș răcori când arșița mi-ar arde penele. Aș râde cu soarele când răsare colorat și aș plânge cu el când noaptea îl doboară. Uneori, aș poposi pe bărci sau vapoare cu nume de femei frumoase și cuminte aș privi la oameni. Ei s-ar uita la mine și ar zâmbi..”ce pescăruș frumos!”.. Pescarii ar vorbi cu mine, beți de atâta singurătate, iar eu i-aș asculta și le-aș spune poveștile lor altor pescăruși ca mine, ca să știe că oamenii sunt ființe triste uneori, și când au ocazia, să le țină și ei companie pescarilor, măcar pentru puțin timp. Iar când marea mea ar deveni prea trisă, mi-aș lua zborul spre alte mări, și alți pescari, și alte vapoare.