Poezie
Umbre
1 min lectură·
Mediu
Pe coastă luna stă ferită,
Prefăcându-se într-un val de ceață,
Plânge oceanul printr-o sită,
Împiedicând lumina să prindă viață.
Nori bătrâni se destrămau din fugă
Chemând luna la închinare
Cu lacrimi mari, rostogolite
Luna prăpădindu-se-n onoare
Două umbre-n depărtare
Zăreau prohodul de pe-o stâncă
Iar cum cortina zilei se ridică,
Umbrele au început să plângă.
Pierzându-se-n valsul morții,
Îmbrățișând tăcut înghețul,
Zâmbetul trandafiriu al nopții
De săruturi sângerii umplu cerul
Iar cum ceața deasă, febrilă arde,
Din închinare se ridică în zare,
Preschimbându-se-n veșminte calde,
Soarele aprinde lunii lumânare.
00541
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Alexandra Riza
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 89
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Alexandra Riza. “Umbre.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandra-riza/poezie/14153993/umbreComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.