Sa mori si nimanui sa-i pese
Să mori și nimănui să-i pese- Vorbele sunt tot mai dese Și-nghițite de calvar. Ce lucru trist și ce amar! Viața lungă e un chin. Refrene de “Trăiește-ți viața!” Îmi iau mintea
Balada arlechinului
Doar un semn voiesc, într-un secul. Agonia străpunge-ntregul. Mi-s nopțile-un mormânt de-atâta suspin Și nopțile-un coșmar de-atâta chin. Orașul nevrotic a încremenit De-atât neajuns și de-atât
Cand farmece vrei sa faci
De ce să vii, Când poți să pleci? De ce să ai, Când poți să pierzi? De ce să râvnești, Când poți să nu vrei? De ce să scrii, Când poți să rostești? De ce să muncești, Când poți să
Aștern
Aștern pe foaie, fiecare gând. Aștern și scriu, fără ca să mă plâng. Aștern, aștern, pân\' cuvintele n-au glas, Pân’ mintea va ramâne în impas. Aștern, și-aștept ca ploaia să
O, tu
O, dulce copil, lasă-ma să te mângâi Și nu te mânia că te alint; Fiindcă dragostea ce-o simt, E mai presus decât orice. Lasa-ți gândurile într-un sac, deoparte Fiindc-ai luat la a mea viață
