Poezie
Ruga unui necredincios
O clipa desprinsa din timp
1 min lectură·
Mediu
In fata candelei aprinse,
Inghenunchiat, cu ochi plecati,
Isi face ruga un batrin,
Fost domnitor intre barbati.
O Biblie veche, prafuita
Tremura in miini zbircite,
In timp ce lacrimile-i pica
Pe rindurile sfinte.
Acum, in ceasul cel din urma,
Cind moartea ii bate in geam,
Stapina-i frica pe-al lui suflet
De smecher sarlatan.
El fuse tinar si puternic
Si-avu sete de viata;
Multi incercara sa-l doboare
Dar el - le rise-n fata.
Cu rugaciuni nu-si pierdu timpul
Caci Dumnezeul lui
Fuse femeia, banul si -
Dulceata vinului.
Anii au trecut, puterea-i dusa.
Se simte singur, vinovat
Si ar vrea sa aduca ofranda sfinta
Pe altarul intinat.
De glas tremurator si slab
Isi cere acum iertare,
Sa aline sufletul bolnav
Care se stinge, moare.
De pe al lui tron de neclintit,
Stapin deplin pe intreaga lume,
Asculta Domnul si zimbeste
La disperata rugaciune.
Cind, cu speranta mingiindu-l
S-o stinge linistit din viata,
La poarta Raiului gasi-va
Un Dumnezeu de ghiata.
î
001832
0