Poezie
Eutanasie-n mana mea
2 min lectură·
Mediu
Eutanasie-n mana mea
I.
ma vad cum cad, plutind peste o ceata neagra
in patul meu plimbat pe ape-albastre, murdarit de tine,
in care zac intepenita-n zi si noapte si nu cad.
ma plimb cu degetele-mi peste cutitul ruginit<
mi-au risipit ochii caldura uda peste el.
ma ung cu sare peste trupul sfartecat,
imi vajaie cascade reci prin mine si e frig,
e liniste caci zgomotul furtunii-i surzitor
si ma cufund peste albastre stele boante.
sange de lut imi tremura peste-ale mele buze,
lumea imi e un greu dar inca viu cavou,
e-un intuneric rece, pustiit de tine
si sper ca viata-mi sa se rataceasca-n el curand
caci ranile-mi adanci plang ne-ncetat, nu vor nicicum sa taca
si pasari moarte, lilieci murdari dorm fara ceas pe ele.
si ce rost are sa incerc din nou sa mi le cos,
sa-ncerc s astrg pete de lacrimi vesnic ude
si sange inchegat de peste pielea mea taiata
ce-i alba, rece ca zapada fara suflu cald.
de-ar fi un rost as continua
dar oare-un om cu-o rana fara soare
nu-l sugruma durerea si-apoi in ape negre moare?
mi-e tema si nu pot sa mai respir din vantul meu secat,
ma doare gura de a maivorbi, picioarele-mi a mai pasi,
viata-mi de a mai trai, suflarea-mi de-a te mai iubi.
si-atuci de ce n-as cugeta
cum viata-mi deja moarta sa o pot de tot surpa?
..............................................
II.
afara-i pace si zapada-i greu tihnita
e-o liniste surdita, urata si slavita
venele-mi se slutesc, imi zbiara peste plame
mainile-mi se-ncretesc, de viata se-nfioara
si-atunci, dinspre urata bolta-a cerurilor negre, dinspre mine
tasneste-un foc, un tunet plin de sange
se-mbiba-n glasul meu de fiare sfasiat
imi inconjoara gatul si se strange
imi taie respiratia din venele murdare
si cauta sa imi doboare lumea.
suflarea trupului intocmai mi-a pierit...
003208
0