Poezie

Mai dă-ne o șansă

Un bob de nisip

1 min lectură·20 aprilie 2008

Mediu

Ca fiecare, am și eu drumul meu.

Știu,sigur, ce este la capătul lui.

Vreau să-l cedez, fac cinste,dar nu am cui.

Fiecare are drumul lui.

Încă n-a murit speranța.

Cât este viață, este și speranță.

Ispita e mare pentru cei ce pe drum,

n-au nici, măcar, un pom și o floare.

Drumul meu e mai frumos ca al tău.

E drept. Pe margini sunt pomi verzi și flori.

Þi-l dăruiesc, faci ce vrei cu el, e al tău.

Și să nu-ți pese că eu nu mai am drum.

Găsesc eu ceva. Poate-o să-mi crească aripi.

Și-atunci voi zbura către zarea albastră,

Până când cineva, știți voi cine,

Mă va vedea, în sfârșit, și pe mine.

O să-l rog să m-asculte, am multe să-i spun.

Multe s-au schimbat de când ne-ai creat.

Nu cred că greșesc. De ce ne-ai uitat?

Nu știu cu ce,noi muritorii,te-am supărat.

Mai dă-ne o șansă.Te rog pentru toți,

Și-o să te laude muritorii în cărți.

Mai dă-ne o șansă. Numai tu poți.

Mai dă-ne o șansă!

001.279

Alex Vâlcu. “Mai dă-ne o șansă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alex-valcu/poezie/1779164/mai-da-ne-o-sansa

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.