Poezie
Cer, apus
1 min lectură·
Mediu
Pe coapsele tale dăinuie cerul
Cu roșu nebun își rupe misterul
Câmpiile goale și văluri de nori
Ascund și arată gemânde comori.
Cu formele-ți luna'o acoperi perfect
Cum luna-și înghite soarele încet
Când unul pe altul se-ntorc peste cer
Când unul pe altul gustându-se pier.
Ai pielea-ncolțită de flori de mătase
Cu gura și mâinile cerșesc să mă lase
Să-mi fac drumul dulce prin câmpul de flori
S-ajung peste dealuri, pe lună, sub nori.
Îți stăruie sânii, violenți, ascuțiți
De-atâta apus, aprinși, nedormiți
Stau paznici la inima nerăbdătoare
Sunt roșii și cerul, și lună, și soare.
001.084
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Alex Serban
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 96
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Alex Serban. “Cer, apus.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alex-serban-0038164/poezie/13991479/cer-apusComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.