Poezie
Vechi
1 min lectură·
Mediu
Există oameni care pot să împartă
periodic cate-o felie de viață
chiar și după ce își ucid unii altora fericirea.
Eram adolescent înainte să fiu copil,
înainte să mă nasc - atunci te-am decupat
Oameni străini au montat emoții proaspete
în această cameră cu parfum de damă
N-ai vrut să crezi că din cenușă
nu există întoarcere
Tu m-ai lăsat să-ți dau foc.
Când a revenit aici copilul
a găsit o unghie de târfă roasă de șoareci
Prea multe vieți au violat cu brutalitate
puritatea fostului nostru refugiu
Insuflețeam podeaua cu gemete vii -
tălpile străine le-au strivit până la urmă.
Două găuri mici în sertar strigau un mâner
și ecoul a putrezit așa - prăfuit sub dulap.
Pe brațele patului se-aprind amprente noaptea
Mi se lipește de palme pulbere fosforică
Aștept să plec.
001.758
0