Poezie

Vechi

1 min lectură·8 ianuarie 2008

Mediu

Există oameni care pot să împartă

periodic cate-o felie de viață

chiar și după ce își ucid unii altora fericirea.

Eram adolescent înainte să fiu copil,

înainte să mă nasc - atunci te-am decupat

Oameni străini au montat emoții proaspete

în această cameră cu parfum de damă

N-ai vrut să crezi că din cenușă

nu există întoarcere

Tu m-ai lăsat să-ți dau foc.

Când a revenit aici copilul

a găsit o unghie de târfă roasă de șoareci

Prea multe vieți au violat cu brutalitate

puritatea fostului nostru refugiu

Insuflețeam podeaua cu gemete vii -

tălpile străine le-au strivit până la urmă.

Două găuri mici în sertar strigau un mâner

și ecoul a putrezit așa - prăfuit sub dulap.

Pe brațele patului se-aprind amprente noaptea

Mi se lipește de palme pulbere fosforică

Aștept să plec.

001.764

alex marius. “Vechi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alex-marius/poezie/1762222/vechi

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.