Poezie
APOCALIPSA
1 min lectură·
Mediu
Acum e soare și e vănt,
E bine pe-acest pământ.
Bibliile suflate-n uitare
Zac pe Sfintele Altare...
Preoți predică în gând,
Când capsula cu o cruce
Și cu Sfinți pe pereți
Gânduri uitate-i mucegăiesc.
Din univers undele se gătesc,
Cu clipa gândurilor pe pământ poposesc,
Ș-apocalipsa din Mare Neștiut
Pe glie o dovedesc.
Zi-sa că sub schiptrul trimii șasa,
Ne vom boteza cu 666.
Mâncăm pâine și vin
Și alcoolici devenim,
În loc pe Marele Stăpân să-l iubim.
Că de-acum,ori nu acum
Are să vie
de-or să plângă miile de creștini,creștine.
Pe sub soare și lumină
Totul pare bine;
Dar la umbră și răcoare
Stă ceea ce nu-i la soare.
Într-o zi, voit-au toți
Să se spovedească sub scutul
Patrafir,
Dar n-a să fie decât cât cârpă,
Căci noi în taină vom fi,
Judecați de cel ce-a Fost.
Ș-or să plângă Stânga,
Ș-or să râdă Dreapta.
Vor vedea atunci creștinii
Ruga cea de zi cu zi.
SÃ TRÃIEȘTI EVLAVIOS,
SÃ NU PLECI DE LA HRISTOS!
002700
0