Poezie
Gânduri,șoapte și moarte
2 min lectură·
Mediu
Gânduri,șoapte și moarte
Gânduri obscure,într-o noapte de vis
Sparg liniștea veșnică din eternul abis.
Gânduri de foc,gânduri de ape,
Gânduri de strigat,gânduri de șoapte,
Gânduri pustii,gânduri deșarte
Se fac auzite dintr-o voce departe,departe
Și totuși atât de aproape.
Abisul e negru,abisul e mort
Și totuși planeta e centrul de foc.
Planeta-i albastră si oamenii-s mici,
Ființe bipede,obscure și moarte
Cu toate că viața în ei se mai zbate.
O voce se-aude cântând mai departe
Cântecul groaznic al nopții deșarte.
Și gândurile astfel cântate
Izbesc fără milă planeta albastră,
Urlând mai departe prin voci surde si plate.
Deodată se-oprește vocea din abis
Și din ceața lăsată peste-a lumii suflare
Se-nalță o umbră pierdută-n visare,
Urmând fără glas a morții chemare.
În negura albă deodată dispare
Þâșnind ca un gând spre îndepărtata zare.
Alergând turbat,urmarit de visare
Încercând disperat să se smulgă din a morții chemare.
Și astfel încă un suflet ce-odată a fost gând
Se-ntoarce se pare spre locul de plecare,
A existenței sale poveste urmând a fi spusă
De gânduri obscure într-o noapte de vis
Ce sparg liniștea veșnică din eternul abis.
De gânduri de foc,gânduri de ape
Gânduri de strigăt,gânduri de șoapte
Gânduri pustii,gânduri deșarte
Ce se fac auzite dintr-o voce departe,departe
Și totusi atât de aproape.
002689
0