Poezie

Toamna la 9

1 min lectură·17 septembrie 2008

Mediu

e o culoare, dar ce culoare

acea culoare moartă.

sunt nebun, dar nu ma doare

căci e o simpla pată...

dar ce inaltă și ce formă,

această simplă pată

și bucuria mi-e enormă

căci pare a fi o fată.

dar ma trezesc și-acum mă doare

căci totu-i alb în jur,

și lumina arzătoare

imi preface ochii-n scrum...

aș fugii d-acum nu pot.

este atât de ciudat

nu te mint dar ciudat îi tot,

căci de pat eu sunt legat.

și peste tot numai o fața,

ce frumos ea mă privește,

dar se pierde într-o ceața

și ceața acum zâmbește

sunt nebun dar nu mă doare

căci și ceața-i o culoare!

00869

Aleksandr Mikhail. “Toamna la 9.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/aleksandr-mikhail/poezie/1802167/toamna-la-9

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.