Am revenit...

Am revenit...

Am revenit prieteni, din lunga mea plecare …

Am rătăcit în noapte, în ceată, în uitare. M-am căutat pe mine, în somn si în visare,

Si am ajuns la trista si sumbra constatare,

Că urma ce-am lăsat-o, e fără însemnare.

De as pleca chiar astăzi, pe drumul catre stele,

Nimic nu ar rămâne, ca urm-a vietii mele.

O umbră care trece, tăcut, prin toate cele,

Cu sufletul de gheată si cu păcate grele,

La asta se rezumă ne-plinul vietii mele.

Sunt trist si port în suflet, în inimă si-n gând,

Prea multe lacrimi grele ce cad pe jos arzând.

Sunt trist că trec prin lume amar doar adunând,

Fără ca fericirea sa stiu ce-o fi-nsemnând...

De-aceea-s trist prieteni si mă trezesc plângând.

//___________//

ALCOR.