Poezie
Întuneric, clopote, lumină
1 min lectură·
Mediu
Gândurile-mi par
Clopote, bătând în sala îngusta și înaltă
A minții mele cu podea de marmură
Și geamuri mate,
Draperii fără perdele.
Dumnezeu e-n fiecare capăt.
Capăt întunecat, înfiorător.
Rațiunea-mi, șezută-n centrul sălii,
Tremură pe marmura rece
într-un cerc de lumină.
Lumină stranie, distantă
Lumină fără de sursă.
De ce lumina nu luminează înspre capete?
De ce lumina nu dezvăluie decât marmura rece,
Pe care tremură rațiunea-mi?
De ce clopotele nu sparg întunericul?
De ce clopotele nu sparg fereastra mată?
Pentru ca lumina cea din origini
Să pătrundă și să rupă
Pactul sinistru
Al luminii făr’ de-origini
Cu întunericul din capete.
Așa că bată clopotele cu grele gânduri
Bată tare, bată tare, bată tare !
Bată dezvăluitor ...
00776
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 118
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Ajunge pseudonimul :P. “Întuneric, clopote, lumină.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ajunge-pseudonimul-p/poezie/13975349/intuneric-clopote-luminaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.