Poezii

Simțirile cuvântului Cuvântul îmi stă pe limbă. Uneori îl suflu, alteori îl șuier. Uneori îl urlu, alteori îl cant. Cuvântul are formă. Uneori e rotund, alteori e hexagonal, iar câteodată e

Florile oamenilor Altă mamă creștea ortensii mari, voluptoase, care stăpâneau într-o dantelă roz - liliachiu aleea cu bordurile de piatră. Bunicu a iubit până-n ultima clipă gherghinele

Eu sunt Eu sunt ceva ce nu știu ce și cineva ce nu știu cum, iar această nebuloasă mă obsedează de la începuturile minții mele. De nu ar fi fost! Mai bine nu m-aș mai întreba! Știu! Dar

Liliac Într-o zi ți-am adus liliac și matale ai întins mâinile albe din capotul verde. În holul hexagonal fiecare colț avea vaza lui cu liliac liliachiu bătut Doar pe birou ai așezat o

Casa apelor În satul meu fântânele sunt case, nu au ciuturi. Măruntaiele pământului sunt zidite cu bolovani lucioși, care cresc apoi cât înălțimea unui câine, pe sol. Și fundația

Socată și gogoși Bunicul a spălat și s-au uscat linse de soare borcane mari, transparente. Cuțitul a tăiat lămâi în bucăți sfidătoare și eu am adus apă rece de izvor. Peste toate s-au

Pârâu și câmp Sufletul meu curge pârâu și unit cu alte pâraie a format un râu. Râuri de suflete am format un fluviu și acum ne botezăm. Sufletul meu aleargă pe câmp și unit cu alte

Astăzi sunt cireș Asta sunt cireș! Am decis când am deschis ochii și imediat am început să mă umflu-n flori. Până spre prânz, fiecare fibră a existenței mele a trăit pentru a înflori. Mi-am

Supura trandafir Mergeam pe stradă scâlceind sandale, iar crucea mică mirosea a brad Copiii credeau că e un suport de pom și râdeau de ciudățenia lui. Crucea mea a crescut și s-a

Păpădie Bunicu m-am învățat să recunosc, să curăț și să mănânc păpădie pe câmp, când mergeam la tanti Călinuța. Un disc cu țepi care are gust de ciupercă buretoasă. Bunica

Omul se roagă Cândva m-am rugat zeilor. Unii dintre ei erau de treabă! Am primit ploaie și am rodit. Cu toții. Alții erau șugubeți și doar ne amăgeau, dar cel mai rău era cu cei

Cep Am dechis primul sertar și pe peticul de catifea mi-am așezat inima. În ea, simțeam cum sufletul ticăia speriat. Am închis cu grijă

Vizită Duminica la prânz vin în vizită la tine, dar revederea noastră începe de dimineață. De atunci povestim, despre ce a fost, despre ce va fi. Vin cu flori și pe