Adriana Weimer

Paradisul florilor de mină Colecția de minerale a lui Constantin Gruescu de la Ocna de Fier - Caraș-Severin, un adevărat paradis al florilor de mină Adriana Weimer Florile de mină,

Cum trec prin timp anotimpuri și eu. În urmă - pași, înainte - drumuri. Încotro? Când totul la întâmplare ți se dă, apoi ți se ia; ți se spune, apoi ți se uită; totul o întâmplare, până

E atâta nevoie de noi în tăcerea din lucruri; în atâta strigăt suntem pierduți; de atâta însingurare rămânem uitați; încât ni se dă dreptul la trecere.

Mai toate sfârșesc înnoptate în vis între două destine, când simpla tăcere e de ajuns și gândurile cad peste noi neînțelesuri, peste fiecare pas rătăcit. Totul e prea mult și prea joc pentru

De unde această teamă a clipelor de a se naște întregi? Jumătăți, chiar și sferturi, - mototolite și aruncate la coșul zilei - nu mai pot găsi drumul spre timp.

Aproape tăcere între da, între nu; între noi și firesc, aproape primăvară; când privirile noastre se cunosc și se caută, se iubesc în tăcere. Între da și nu s-a născut o speranță între

Printre relații (și inter-relații), e o scară ierarhică (nu de valori) înspre urcatul sau coborâtul la alt nivel; e doar un scaun și un loc, un rând printre rânduri și așteptarea ca o

Dincolo de ridurile iubirii așteptăm alergând printre gânduri; doar timpul ne clădește în straturi de cuvinte, ne modelează-n veșnicii. Într-o destrămare născândă a vieții câte priviri mai

Plecarea din tine către tine, mâinile suportând greutatea valizei, trupul dezbrăcat de umbra lungită pe trotuarul măsurat cu pași egali - totul privindu-te cu ușurința pedepsei date - și

Între tine și clipa pierdută sunt generații de cuvinte. Tu taci despre toate, tot astfel cum o durere fără contur ștergând sau impunând limite.

Învățăm răbdători închiderea în cuvânt (ca sămânța în fruct) și cât de simplă ni se pare desprinderea de pe ram, apoi căderea (ca o formă de zbor pe verticală). Undeva polenul fecundează o

N-ai putea să vezi niciodată dincolo de rostire, dacă gândul că urmele tale pot fi străine de pașii acestui timp te va întoarce. Dincolo de multul acestei clipe auzi respirația plină a

Volumul de poeme “Ierusalim-Jerusalem” semnat de Veronica Balaj, în variantă trilingvă (română, engleză – traducere Antuza Genescu – și ebraică – traducere Menachem Faklek) cu o prefață scrisă cu

Timpul sau destinul i-a adus pe scriitorii Anișoara Odeanu și Camil Petrescu, prin mai multe puncte comune, pe același drum, atât al vieții – fiind contemporani–, cât și al nemuririi, prin

E uimitor cum dragostea poate scoate din adâncul ființei umane cele mai înălțătoare rezonanțe ale spiritului: poezia și muzica. Astfel, pentru Lucian Blaga, în toamna anului 1916, la 21 ani, pe când