Poezie

Mai stau putin

1 min lectură·7 noiembrie 2008

Mediu

Atâta liniște in jur!

Nimic nu-ncearcă să-mi trezească nepăsarea

și rătăcirea adormită-n puf.

Cu ploapele închise

revăd imagini mute,blesteme ale fericirii,

iluzii nedesprinse de fila din trecut.

Când am distrus clipirea, n-am priceput nimic

din sângerarea crudă a ochilor pustii.

Pe buzele amare

zâmbetul a încremenit și atârnă de suspine,

...se ține să nu cadă în nemurire.

Trăirea mea n-aduse surâsului nevătămat

decât fiorul unor eterne chinuri fine.

Cu brațele învinse

disloc prea acuzata inimă de piatră și o schimb

cu una simplă de pământ.

Un temător curat și sincer am fost întotdeauna,

Din prea mult sacrificiu am devenit un strâmb.

Sub pașii verzi,

umbra frunzelor de catifea se chinue necontenit

să se îndepărteze de rugină.

Când mersului i-am frânt cărarea, parada mi-a înțepenit.

Nici n-a plecat, nici nu s-a mai oprit.

Stă totul nemișcat,

și orice ar îndrăzni să înfrunte stăpânirea,

e mistuit și derutat.

Doar așteptarea prinsă în capcană

mă-ncurajează și-mi stârnește răzvrătirea.

Mai stau puțin,

doar cât năvala goală din ziua cea cerească

a dorului când avea dor.

De mâine voi străbate depărtarea preferată

plutind în neștiință prin existența omenească.

001.834

Adriana Grigore. “Mai stau putin.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adriana-grigore/poezie/1809083/mai-stau-putin

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.