asta știam și eu
eu te-am ales pe tine în ziua aceea ti-am redat picioarele visele ti-am scos plasturii de pe ochi da hârcă te cunosc toate sunteți burți enorme cu vene albastre nenorocitelor eu vă
femeia tomberon
privirea ei caută notele grave începutul unui sens vocea îi este încâlcită o emisie radio clandestină făcută bucăți pachețele de sunete exhalări un jar o șoaptă ca o grădină
mesajul mariei
faceți să funcționeze carul mare spațiile din spațiu traiectoriile rectilinii legăturile periculoase legăturile de sânge pentru că vă spun eu nici nu se va mai pune și atunci ce
fericire nr.2
ai degetele pictate în roșu știai nu știai ele sunt menite să acopere o viață strălucitoare foarte strălucitoare fastuoasă plină de neprevăzut retina lor se contractă se dilată are loc o
jets
mă simțeam mâhnit duhoarea gravă a încăperii se odihnea pe divan gândește-te la o linie o linie între tine și mine înclinată spre dreapta spre dreapta îți spun ideile astea le-aș numi
fără pic de regret
privesc resturile din viața noastră stare de inexistență tu stai cu spatele la mine spui ceva sub ochi ai broboane mizeria de umbre din cameră mânjindu-ți zgârieturile mi se lipesc