Poezie
Anotimp introspectiv
1 min lectură·
Mediu
Acum, când suit piscul tristeții
Am desavârșit consistența sictirului,
Ajuns în apropierea esenței
Tu îmi ceri să cobor?!
Și lumea ce mi se deschide la picioare,
Încă mi-ar oferi de ales
Între eroarea perpetuă
Și consecvența greșelii de urmat.
Doar e un alt timp al aceluiași îngheț!
Însă la primavara ce pare a se ivi
Speranța va refuza să răsară.
Pedeapsa, singura verde
Clonând relațiile noastre uscate,
Pare că nu îmbătrânește,
Nu face riduri, nu-și pierde capul,
Nu iubește și nu iartă.
Căci ne-am desăvârșit pedepsind
Mai sofisticat și diversificat,
Mai inainte de-a iubi simplu, firesc și total.
Privind în jos tăcută, toamna iubirii
Pragul indiferenței l-a trecut umilă.
Poate că de-asta norii regretelor
Sărută pentru ultima oară
Fruntea pământului rece pe hăuri.
Oricât aș zăbovi introspectiv
Privindu-mă pe piscul trisțetii
De singurătate nici sufletul
Nu -mi mai recunoaște trupul.
Cum să mai trăiesc cu mine însumi
Rătăcind pe poteci zăvorâte
Într-o lume fără repere?
001.567
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 155
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 31
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Silviu Mironescu. “Anotimp introspectiv .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-silviu-mironescu/poezie/14090690/anotimp-introspectivComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.