Poezie
Pastratorul linistii
1 min lectură·
Mediu
Pastratorul linistii e un pastor firav,
Cu plete lungi si sprancene cat spicul de grau,
Pastorul linistii se uita la mine… sunt inca prea tanar.
L-as putea intreba orice, si orice as zice l-ar face doar sa dispara.
El doar sta, cu turmele sale de oameni in jur, goi si muti,
Ce pasc liniste si lumina.
Ei nu-s nici muti, nici surzi, nici orbi,
Sunt doar acolo, inauntru, cu totul.
Pastorul e trist, caci, peste putin, oile sale se vor intoarce
Spre a renaste,
Pastratorul linistii e trist, dar zambeste,
Fiindca el nu-i nici Caron,
Nici lumina,
Si nici liniste,
El este linistea sa,
Linistea pe care si-a gasit-o de unul singur.
- Cum?
Imi astup gura cu maini, cu tarana, cu ploaie, cu vant,
Eu tot nu vreau sa inteleg…
… sunt inca prea tanar.
022.777
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Nedelcut
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 136
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Nedelcut. “Pastratorul linistii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-nedelcut/poezie/12411/pastratorul-linistiiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MAMAMolnar Andreea✓Mi-a placut mult, poezie duioasa. Tu ai fost de fata. In fata turmelor pasnice.
0