Cartea

Orice carte e un viol. Nu vei fi același după. Sămânța cărții va rodi iar pântecul și creierul îți vor fi locuite de creaturi. Creaturi frumoase, interesante, frizând divinul, însă... Prima axiomă: pruncul nou născut nu e decât natură. Chiar atât și nimic altceva. Lut. A doua axiomă: Textul este viu și parafrazându-l pe Derrida, are un inconștient al său. A treia: Textul este lut sublimat, deci nu este lut, ci altceva. Orice criminal și orice monstru sexual are un inconștient supradimensionat. Textul este numai inconștient. O pictură a lui Dali înfățișează o femeie cu o carte deschisă între picioarele deschise. Cartea deschisă este sexul ei deschis altor cărți, scriiturii vieții și hazardului. Însă nu vă păcăliți singuri, lectura e un viol, iar nu un act sexual normal. Textul e independent de voința celuilalt. Poate să facă orice, oricum. Dacă nu ai fost prevenit, durerea e cu atât mai intensă. Ah, și degeaba închizi coperțile. Ai citit măcar un titlu, măcar un cuvânt. Ai fost însămânțat(ă).