Poezie
Timpul...
1 min lectură·
Mediu
Pe calendarul din perete,
Au mai ramas cateva file
Ce –asteapta-n loc sa fie-ntoarse
Atunci cand nu vor mai fi zile.
Dar parca vrerea li-i grabita
Satule cat au stat s-astepte
Dorind sa fie si-ele rupte
Chiar de vor fi-un stergar pe trepte
Si parca timpul le asculta
Trecand vijelios prin lume
Facand ca-n graba lui aprinsa
Sa schimbe totul in taciune
Sa mute muntii mai aproape
Ori sa-i afunde pe vecie
El nu se-opreste pentru nimeni
El n-oboseste-n drumetie
El nu alearga sa ne-ajunga
Si nici nu sta sa ne astepte
Si nici nu-ntreaba daca mergem
Sau vrem s-ajungem sus pe creste
El doar ne strange pe la colturi
Prin remuscari de ani pierduti
Caci doar atunci vedem stransoarea .
Atunci cand anii sunt trecuti
Atunci vedem ce clipe scumpe
Ni s-au ivit mereu in cale
Cum ele ne-au aprins Lumina
Scotandu-ne din nopti de jale
Cum am primit nespuse daruri
Prin suflete de El stiute
Ce ne-au facut din negrul vietii
O alba cale prin virtute.
001.285
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Fotache
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 168
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Fotache. “Timpul....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-fotache/poezie/13930840/timpulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.