Opinii despre emisiunile moderate feminin pe/prin te-ve-leuri

* Toți suntem supușii supliciilor (inconștient/conștient, neasumat/asumat, indefinit/definit, nedeferit/deferit...) publice pe parcursul vieții, numai că eu nu creditez certitudinea existenței ”găurii gurii lumii” chiar într-atâta încât s-ajung a fi-n situația unui emițător/amen(!)ințător prin spațiul public, dat fiind că nu fac parte din echipa migratorilor de pe la o televiziune la alta, adică a celor ce simt că trebuie să se ”elibereze” de noi fără să ne elibereze și pe noi de eventualele conținuturi viciat-vaccinante (vag... cinante?!) ale mesajului/elor lor. Exercițiul public, indiscutabil, e unul înfiorător, deși, aparent, ceea ce o să spun mai jos pare că n-are noimă, dar, chiar de pare că-i așa, socotesc, totuși, că-i multiplicativ-vital pentru practicanții discutabilului! Există exemple edificator/oribile: un general al Marelui Regat Britanic a ”supus” Irlanda acestui ”Mare Regat Britanic” înfometând populația civilă de acolo, din Irlanda, prin desființarea culturilor de grâu ale acelei țări... oferindu-i doar alternativa cultivării și ”culturii” halitului cartofilor aduși de prin coloniile americane; iar, la noi, în Moldova, Dimitrie Cantemir aducea, tot din colonile americane, porumbul... și iacă-ne cum am ajuns, noi, apologeții culturii mămăligarilor! – Domnul Cantemir fugind apoi pe la Curtea lui Petru cel Mare al Rusiei (experimentele au cam coincis, ambele chestiuni petrecându-se pe la începutul anilor 1700 d.c.!). ... Dar, acu` nu mai este așa, pentru că se cultivă masiv tele-mobilitatea – toate vânzătoarele de legume și zarzavaturi discutând pe ”mobil”, tu deranjându-le dacă vrei să cumperi, ori să negociezi un preț. E perfect normal, câtă vreme un Președinte hun al Franței arestează, americănește și intermediat (filmic zic!) un posibil contracandidat din neamul lui Khan... într-un avion, pe un aeroport americănesc, și de-a dreptul americănește! ** Ba, niște deștepți de prin redacțiile economice ale teveurilor și ale agențiilor de știri autohtone fac apel la statistici, lansând ”rumori” de tot soiul (care de care mai statistice!), de care, ca ”biet cap de locuitor”, mă exonerez, pentru că mă simt vinovat de faptul că de fiecare dată (silnic/zilnic de fapt!) când mă așez și privesc emisiunile televiziunilor, nu mi se acordă nici cele câteva secunde pentru a-mi trage și extrage concluziile, așa că, de cele mai multe ori nu-mi mai pot trage nici fermoarul nădragilor, pentru că dau, la fața locului, peste tot soiul de subtilități feminine aruncate (de-a dreptul abominabil!) de către moderatoarele emisiunilor asupra invitatelor de sexul lor – cam 15% numericește prezente, dar ca prestație neglijabil fiind procentul! –, asta dat fiind că moderatoarele le acoperă invitatelor de sexul lor prestațiile, rămânând a fi de văzut dacă-i vorba doar și numai de invidie feminină prin aceste chestii cuprinse-n prestațiile vocale ridicate-ntr-un registru acut ale moderatoarelor, și dacă acestea pot fi asociate unei/or tentative de asasinat public. ... (am tras apa!) Revenind, statistic ni se spune, prin buzele moderatoarelor ale căror nume nu le dau, că prin 2006 aveam un venit lunar de cam 900 de kile de cartofi pe cap de locuitor, având, noi, acum, numai un venit mediu de numai 600 de kile de cartofi pe lună pe cap de locuitor. Păi, moderatoarele lu` tata: dacă media familială e de cam 3,5 persoane, înseamnă că d-aia o ducem rău, adică din pricină că (!) cartofii ne ocupă, încă, o mare parte din spațiul vital. A, vă rog, moderatoarele lu` pește ce sunteți, vă invit să nu contați pe mine, pentru că eu nu ”consum” cartofi, chiar de-s f..ut! *** Enervant este, însă, că un oarecare domn (mare cadru universitar acum!) cam curvulește (îmi scapă dacă-l cheamă ”pârvu”-lescu, ori ”curvu”-lescu ?!) incitând ”sosietatea” românopricinămânească să facă și ea cam ceea ce facu cea bulgară, adică să se țigănească-n plină stradă (curvulescul trebuie să știe că autoritățile bulgare au făcut niște prostii mari cu ceva ani în urmă... legat de comunitatea turcă de prin țara de la sud de Dunăre, chiar de nu era Internet pe vremea aia, și chiar dacă domnul Curvulescu abia se născuse pe atunci!). Vorba aia: ce mi-e pârva, ce mi-e curva!