sân

când mă gândesc la tine și la faptul că se poate să fii plină de mii și de mii de nutrienți vitali ca să punem cuvinte trec și prin blue café unde timpul stă pe scaun privindu-ne princiar câteodată prin oglindă nu îndrăznim m-am trezit că visam pâlpâiala deși noi eram deja și-n basm Frank țipa de i se răspundea în slow motion n e v e d e m m a i î n c o l o nu mai știu cum trăiesc povestea cu zâne mirosind a cretă făcându-mi păr blond ce rost mai are rimelul îmi spun fiindcă-i o repetiție proastă precum lumina și-i precum pereții ce se îndoiesc sub converși plecați în spațiul virtual unde nu există trandafiri și-alte aiureli unde-ți mai poți uita un picior tăiam “aierul” cu vorbele de ne spăriam amândoi de armageddon ș' d-atâte alte aberații erai palidă – c-admiram dunga cămășii văd în fiecare an cam cum îmi cresc dorințele fără de știre un shotgun sigur că-n soare-i ieșea c-ar fi făt-frumos Frank spunea-n glumele-i cam proaste să și râdem credeam că ajunseserăm și la următorul nivel – visând că plutiserăm mult și numai atâta cât am recunoscut scrisul cu umărul pe când ea-și mai trecea deodată ce prin oglindă nu-ndrăzneam numa-n blue café ce se stă de pe scaune se privesc de-i și de-a ar mai fi chiar să le spunem: numai cuvintele chiar și visele cele din vii iar fiecare oricare oare or fi ori oare oricare iar fiecare cele din vii de-i și de-ar mai fi ce prin oglindă nu-ndrăzneam visând că plutiserăm mult și numai atâta credeam că ajunseserăm și la următorul nivel – unde nu există trandafiri și-alte aiureli unde-ți mai poți uita un picior nu mai știu cum trăiesc povestea cu zâne mirosind a cretă făcându-mi păr blond numai când mă gândesc la tine faptul spune că ești plină de mii de mii de nutrienți naturali