Pagina înșurubată din Jurnalul lui Arcibald

Peste câteva zile ai să-mplinești, statistic, ceva mai mulți ani. Nici nu m-așteptam să prind atâția, i-am spus, refulând timpul, ori mai știu eu ce. Dă-te cu capul de pereți, mi-a zis Arcibald, însă eu i-am spus că iubesc merii, nu perii, iar el mi-a spus că nu există nici mereți, nici pruneți, nici... ceea ce știam și eu. Pe parcursul discuției, într-un fel, l-am mai taxat, dar i-am menajat orgoliul, pentru că fără orgoliu nu se poate... adică nu poți trăi. Mi-a spus că orgoliul nu-i o chestiune etică, ci că-i una subiectivă – cu asta m-a lăsat mască, de-am avut, pentru o clipă, senzația că facem politică... de stânga, de dreapta și de centru. M-a invitat să facem o dezbatere despre ideile socialiste. Doctrinar. Iar am avut o senzație... adică una de vomă, dar... modică. I-am tras-o spunându-i că sunt un neofit într-ale politicii. Ei bine, a-nșurubat capacul sticlei și m-a invitat să mă duc la culcare. Parcă luasem mită...!