‘S căzut pradă unor constrângeri administrative venite de sus în jos

După cum știți sunt un protestatar incurabil, cu experiență, dar lipsit de imaginație. Mie unul nu mi-ar fi trecut prin cap că-i posibil să stabilesc un dialog cu Președintele Băsescu urcându-mă pe un stâlp din fața Palatului Cotroceni, legându-mă cu o centură de siguranță de gât, cerând apă, ciocolată, țigări și reintegrarea-mi într-un Centru de plasament, altul decât stâlpul pe care singur mi l-am ales – arborând, chiar, și un drapel alb. A, fiind încă tânăr, cel urcat pe stâlp, având cu sine un telefon mobil, l-a folosit îndelung și cu mare pricepere. De partea cealaltă a palatului, un domn mai în vârstă a vrut să stea la o tacla cu Președintele, pe marginea biografiei sale (de fost militar pirotehnician, presupun!), pe baza unei bibliografii pe care omul o avea pregătită-ntr-o geantă de fost militar de profesie. Cum Președintele nu era la serviciu, ci conducea nebunește o ședință de Guvern prin Palatul Victoria, omul, simțindu-se neglijat, și-a dat foc în semn de protest absolut și... evident! Norocul lui a fost că a avut cineva la-ndemână un „instinctor”, după cum spune o reporteriță (probabil unul plin cu o soluție a instinctului de conservare!). Interesant este însă că Președintele, având un instinct al conservării bine pus la punct, după ce a plecat capetele membrilor Guvernului în semn de înțelegere, supunere, respect și de salut și s-a-ndreptat către Palatul Cotroceni, a reușit să intre-n palat neobservat, chiar pe sub nasul echipelor de jurnaliști care-și asumaseră responsabilitatea de a păzi palatul instituției prezidențiale mai ceva decât proprii lor ochi din cap. Apoi, când te gândești că tânărul ăla a stat șapte ore pe stâlp, iar pirotehnicianul și-a demonstrat competențele cu propriile-i mâini nu numai asupra mâinilor, ci și asupra propriilor picioare, e limpede că-n mandatul lui Băsescu se petrec lucruri stranii – inclusiv chestiunea asta cu trecerea neobservată a Președintelui pe sub nasul presei –, care depășesc cu mult capacitea de înțelegere, chiar dac-ai fi expert în politologie, psihologie, magie și mai știu eu în ce. Așa se face că foarte puțini au realizat că Președintele statului i-a făcut praf pe miniștrii cabinetului Boc atunci când le-a spus să-și bage mințile-n cap și să-și facă, ei bine: corect execuția financiară; dar mai ales faptul că Președintele a reușit să convingă Executivul că-i necesară o compresie administrativă. Ungurii și rușii s-a putea declara înfrânți, pentru că ei n-au reușit nici în visele lor așa ceva, adică să constrângă administrativ România de la un număr de patruzeci și unu de județe, la numai opt!