Sănătatea curvăsăriei-i grevată de ceva rămas într-un absolut aleatoriu

Cunoașterea, în genere, are un prealabil al stării; însă între sănătatea și starea unui ceva mic de reținut “pentru”, fie și din motive penale (pe la noi e foarte greu de priceput de ce se programează revolte sociale!), chit că “penalul” a avut o activitate prodigioasă – rog a-mi fi scuzat amestecul nemestecat dintre: cunoaștere; stare; prestabilire; rezultate notabile; reținut (deținut!); motive; chestiuni penale; activități; vârstă; prestigiu; influență; îndemânare; vocație personală; loc de naștere; funcții; fum și fumuri lipite pe pereți; ingrediente alocate, dizlocate și apoi ridicate pe mai multe niveluri piezometrice, având în vedere protejarea mediului ambiental; … ; etc.; dar...; și altele. Conotațiile idiosincrazice ale textului ce urmează nu sunt decât suma unei reacții personale, dacă nu de vomă, atunci măcar ale uneia de dictatură personală și de autodictat. O să am grijă să curăț locul după ce voi termina de scos/emis conținutul de prisos ce mă inundă, conținut ce ar putea pricinui neplăceri colectivității – deși nu am îndoieli că acest conținut externalizat e... reciclabil. * A, mă întrebați unde-i poanta? Păi da, poanta-Ponta e suma de ouă pusă sub o găină “căzută-n cloceală” – c-așa spune DEX-ul!: cloșca face pui, precum e bancul acela cu modul absolut armonic și de piață prin care Adrian Năstase a făcut avere pornind de la vânzarea a două ouă de Cornu, apoi a patru, apoi a opt, pentru ca mai apoi să se trezească în coș cu o moștenire venită din partea mătușii Tamara, cea ce și-a lăsat acumularea din viața-i terestră-n coșulețul plin de ouă cornice al lui Adrian, rămânând ca noi să ne uităm ca oile blegi (nici până acum nu m-am prins cum stă treaba cu acest ou: un ou, doi oi?; un ou, două, ori mai multe oi?... dar, neutru fiind, despre câte ouă discutăm?), deși Adrian Năstase ne tot spune să nu ne grăbim să tragem concluzii pripite, pentru că poate ne dă și nouă, de undeva, de sus, Pronia, ceva, dacă nu o omletă, măcar un cartof copt (sau nu!), sau plin de mucegai, cam cum a fost pe vremurile descrise de reporterul devotat doctrinei socialiste (e vorba de Charles Dickens din “Era Victoriană”, cel ce s-a exprimat literar, deși mai există și alte mărturii scrise de alții, cum ar fi: un raport/studiu făcut de Biserica Anglicană, precum și studiul ăla ce se numește “Die Lage der arbeitenden Klasse in England, zweite durchgesehene Auflage, Stuttgart, 1892,” al lui Engels!; acum, în Belarus se produc 737 de kilograme de cartofi pe cap de locuitor, în timp ce în România se produc numai 162 de kilograme). Așadar, fiind vorba de un caz de urgență, am să iau măsurile cuvenite cu detașare, însă...: cam 30% din misiunea mea e compromisă (nu vă pot spune ce fel de misiune este, pentru că e secretă!), procentul de compromitere pot să-l spun, pentru că nu mă costă nimic, fiind doar o evaluare subiectivă făcută cu toată responsabilitatea profesională, cam cum e atunci când faci tranzacții imobiliare, ori îți bagi pielea-n saramură luând un împrumut de la o bancă (așa!); unde mai pui că 60% dintre români consideră că trebuie să pleci în vizită în străinătate cu orice chip și că e musai să te duci, acolo, în străinătate, la un spital ca să-ți fie analizată starea sănătății; 10 la sută dintre respondenți spun ceva de genul că ar urina și-n sondaje, nu numai în ceea ce le oferă cotidianul... Așadar și deci eu am numai bănuieli cum că nu-i ceva în regulă cu nația asta a noastră. Consider că ea (nația!) are un derapaj “macro”. Ce-i ăla? Habar n-am! Sunt sigur că nu-i vorba de un “război al iasomiei”, ci că, poate-i vorba numai de “războiul lalelelor piteștene”?! Pe de altă parte, pe lumea și în vremurile astea, până și crocodilii se comportă normal. De exemplu, un crocodil după ce a înghițit un telefon mobil a refuzat să mai mănânce îndată ce a fost făcut un apel către telefonul ăla înghițit de el. Cu alte cuvinte, a murit de inaniție, adică exact ca la noi, adică așa cum o să murim noi de insanitate, din pricină că specialiștii noștri din medicină sunt atrași de semnalele venite din zonele și serviciile de sănătate din vest – alte lefuri, altă viață! Acum, ca s-o spunem p-aia dreaptă, trebuie și noi să dăm niște semne de redresare. Niște semne vizibile, evident! Sper ca, pentru binele nostru național, să ne revenim în cel mult cinci minute. Restul e ficțiune, ori o topire în neant. E bine să fim exigenți și să stăm cu ceasul în mână – utopic vorbind! ** În restul timpului e cazul să facem bule – recomandabile sunt bulele versate, adică cele echipate cu recipiente naturist-regenerabile, dat fiind că deficitul de omega 3 din creier perturbă transmisiunile nervoase, și pentru că Sophie Layé ne recomandă să alegem un regim alimentar variat, în detrimentul recurgerii la suplimente administrate sub forma unor pastile. Prin presa românească absolut liberă (așa cum sunt câinii de pripas, caii de prin Delta Dunării, ori pelicanii, precum și oamenii ce dorm și mor prin cartoanele nevinovat abandonate!) există un ăla care beat turtă fiind, în calitatea lui de jurnalist și formator de opinie și care mai conduce, încă, și un “cotidian” și mai dă și indicații prin emisiuni eminamente televizate – vorba aia: ghici ciupercă cine-i curmielul... (ni mă, că-i storescu!), cu toate astea zic, și după toate alea, așa cum vă zic, în presa românească el dă lovitură după lovitură. A ajuns la a doua multiplă lovitură mutilativă de maestru dată prin presă, nu presând, așa cum românește te-ai aștepta, ci chiar prestând public. Să vă explic cursiv: ni că Storescu a dat o lovitură ce a provocat lacrimi după ce căzură WTC-urile americane – nu a fost asta prima lui lovitură, pentru că el lovi gingaș, după principiul sapă și-ai să lovești, șoptește și sapă – conform unui protocol emoționant pentru cine nu se pricepe cum se fac săpăturile. A săpat în așa hal, și a asudat, încât a ajuns în America și a emoționat-o de tot pe America, dat fiind că descoperitorii continentului american au o reputație socio-politică proastă. Ei bine, ni-Storescu a salivat și s-a salvat cultivând genul editorial într-un eveniment al zilelor șutite cu îndemânare, precum un conquistador ce-și dorea pușculița-i mizerabilă plină, mizând pe dexteritatea-i și pe lipsa noastră de atenție și de înțelegere post-factuală. În altă ordine a ideilor, unele lucruri sunt de-a dreptul tulburătoare, în sensul că pot tulbura și apele supelor limpezi de pui. Am să dau exemple, din motive lesne de înțeles, dar nu am să comentez consecințele decât la “sfântu-așteaptă”, conform înțelegerilor liber consimțite. Ion Iliescu e (fie că vreți, fie că nu vreți să acceptați!) unul dintre Super-NATO-iștii plaiului tâmpovițean, ceea ce-i drept, dar ce mai contează! Important e s-avem grijă de slugile noastre, așa cum e ăsta, Bogdan Olteanu de la BNR (parte din înțelegerea PSD – PNL, imediat după ce fu numit fostul consilier al lui Vântu (Văcăroiu!) la șefia Curții de conturi, pentru nu mai puțin de 9 ani! (mai e unul acolo, tot vice al BNR, dar PoStistDincolo de orice bănuială, nu PeNaL, cum e cel mai-nainte citat!). Încă puțin, și o să PiCe și de aici ceva: o Salină, un Transgaz, ceva Oltchim, după care facem și o Poștă... toate gatis! Abia aștept să-mi asum somnul peședințial al florii de Crin și priministeriatul pontarial. O să mă complac patricianistic în transcaucazianism. S-auzim de bine! Ura! Iliescu e tot mare, de când e, dar și de moare! Note: – ouătorul Bombonel (pe vremea când Parlamentul României era controlat de PSD) a scos și niște gaze; – relativ recent (2007-2008) Tăriceanu a vândut și vrabia de pe gard, sprijinit fățiș de cineva; – de câte ori aud de PiSDizm, îmi dau seama, imediat, de ce are cel mai mare bazin electoral; nicăieri în lume nu este invocată așa de des, cum e la noi, PiSDa mamei ei de viață.