Pagină din jurnalul iubirii premeditate

… să vedeți și să-mi spuneți că n-am dreptate pentru că așa a fost: toată lumea fuma în sala aia numai că a venit cu țigara-i prinsă între buze arătând ostentativ că-i musai să-i dau un foc pentru a-mi spune un merci-interjectiv-repetitiv în toată seara aia de m-a convins să o conduc acasă pentru că stătea în apropiere de-am condus-o o zi-două-multe-chiar câteva luni până când inevitabilul s-a produs ea invocând că-i așa de obosită încât nici n-are chef să o conduc până la ea acasă dacă-mi aduc bine aminte și-n balcon stătea goală pe cuvântul meu dacă vă mint cu ceva mai ales că numai lucruri firești se-ntâmplau între noi – de exemplu se spăla și pe cap eu urmând să-i usuc părul lung subțire și frumos. … după câțiva ani a apărut partea nefericită a lucrurilor adică n-a fost altceva decât o filosofie a vieții care a făcut mișto de noi băgându-se la mijloc și spunându-ne uite popa nu e popa! ... nu mai am ceva de adăugat.