Ce ți-e și cu “sulinele” astea, te iau apele, nu alta!

Dunărea a depășit o cotă de inundație video-televizată, radio-fonizată și scris-presată, ceva de speriat – chit că lichidele nu prea sunt compresibile (asta-i o licență, dar, personal, n-am avut altceva la-ndemână!), din motive necunoscute științific. De exemplu, la Orșova, în amonte, cu rușine vă informăm pe teve, audio și pe hârtie că e mai mică decât cotul nostru; însă la Cotul Pisicii, în aval, Dunărea, te bagă-n sperieți de cât de mare e; e... de parcă-i una (o chestie erectă!) de taur aflat în călduri, ce stă să se … reverse. Parcă-i Amazonu\', dragii noștri! Noi, înte altele, înțelegem Amazonu\', că așa-i el, din principiu; dar draga noastră de Dunăre a fost subestimată, pe nedrept! Ea era, Dunărea, cu Marea Neagră, ca amazoanele și ele – dragele de ele făceau plajă-mpreună!; dar au venit nesimțiții ăștia doi: Siretu și Prutu, tocmai când erau în candide schimburi de ape, fetele-ntre ele. “În alte ordini de idei” (video-audio și presate), sfatul nostru specializat/autorizat este să nu așteptați intervenția autorităților, ci să vă faceți niște plute din dopuri de plută – asta pentru folosință individuală. Dar, pentru salvarea habitaturilor vă sfătuim să vă faceți niște pontoane din dopuri de plută (acestea rezistă avansurilor apelor, fiindcă urcă și coboară în ritmul valurilor istorice – extrem de senzual!). Dacă apelați la această din urmă tehnică, este bine să umpleți sticlele dez-dopate cu apă mâlită, să le legați cu sfoară, și să le lăsați să cadă pe fundul apei, ca niște ancore (orice marinar vă poate explica treaba asta). Succes! Ne vedem pe “promenadele” din Galați, Brăila, Tulcea și Sulina ... ca să ne lovim în considerații hidro-tehnice, tele-radio-scrise și vorbite ca-ntre noi!