Pagină de jurnal lipită pe clanță

în cea mai bună și optimă zi de siguranță națională și personală s-a trezit: 1. pianul plecase fără să lase semnalul de viață dinainte convenit; 2. sub preșul regulamentar nu era nimic demn de urmat; 3. în general era o sănătate strigătoare la cer; 4. licitațiile mergeau mai departe...; 5. în sfârșit indescriptibil dar...?! totuși Marcel Aymé își cărase butelia și starea de sănătate și dusese gunoiul la televizor – aruncase priviri bizare (de jur-împrejur constatând că viața sa nu are nicio pată) și “se dăduse” înspre o marginalizare cu de la sine voie înspre Encyclopedia Britanica terorizată la kilogram … da\' asta fusese o nimica toată în fața foamei totale de informație: (unu) vrem dreptate; (doi) libertate; (trei) nonstop și-a alunecat – în cădere a dat de fundul apei intrând în stare perfectă de putrefacție: întrebări contestații alte raporturi de muncă viitori posibili sau/și potențiali măi... și s-a uitat la ea într-o doară și-a zis că n-are rost până a-nceput asta să mârâie existențial pe de rost: prosop de baie halat că dau în floare după ce mi-au pleznit mugurii Notă: * text inspirat de Omul care trece prin zid la pagina 191 a unei cărți copertate de Bănulescu la ELU, în 1965; cu ștampila OCT 25