Pagină din jurnalul unui desfrânat

* adversitatea ori pornirea contra desfrâului ți se pot porni numai prin simpla savurare a stării absolute de avarie ori sub asuprirea unor biete bucățele făcute din făină; evidențele indică și apa și sarea în care-ai scăpat micile taste de ciupercă rostogolite prin semințe de mac; urmând să coci ușor cevaul...; acum eu le-nmoi cu gravitate-ntr-un bol cu smântână aromată cu tarhon debitând prietenește nu cine știe ce vorbe mai inspirate decât orice completitudine nefirească tu n-ai nici o vină! și bine că ești “transparent” în preocupările tale diurne și că nu-ți zbori creierii – noaptea având și tu și preocupările tale ceva interesant de făcut ** estimp! batalionul ființelor virgine (moliae intravalisis!) se ocupă minuțios de echipamentul tău lânos într-o liniște desăvârșită (sunt date-n sacrificiul lor de lepidopterice ce sunt!); lăsându-te să citești cu voce scăzută cele o sută de rețete pentru un singur produs: pizza [componentele de bază sunt tot o apă de sare-boabe și tot cu praful ei de făină ca de la mama ei; restul componentelor contribuind la detoxifierea de primăvară dinspre partea delirantă – adică de acolo de unde începe și se prefigurează căderea din cer a cârnăciorilor tăiați sub forma înaripaților îngeri care fug disperați din fața asediului diabolicelor bucățelele bune de slănină rupte din pieptul copios al purcelușelor fără sutiene] și numai clopotele inhibiționiste strigă: danger/danger/danger on my space! *** ultim refugiu biata cuisine typiquement provençales cu accente încântătoare... [după toată tevatura asta m-am dus să fac un duș] oglinda se uită la mine și-mi spune: ți se vede fundul!