Singura pagină de jurnal cu parfum de sărbători

\"după ce iubirea ți-e declarată a fi un lucru în plus
mergi numai pe partea pe unde te poți sprijini pe nimic\"

\"depozitul întâmplărilor uitate; bijuteria mizeriilor și unicității ratate; ruina umbrei cu rația de libertate în pungă vidată\"


\"...și lenjeria intimă a sărbătorii \"


și când taote par că-s spuse și nimicul prinde rost
fă să fie viața viață ștergând simplu tot ce-a fost

de ce e acest text o personala...?

se simte mirosul de poezie de la zece mii de galaxii distanta...

si inca una plamadita din ingrediente de calitate.

putem vorbi aici despre poezia imbracata sumar (doar in lenjerie intima) dar care isi pastreaza misterul si inefabilul in pofida acestui lucru.

sau altfel spus, croiala ultralux pe un trup perfect. :D fara a cadea pe panta derizoriului.

te salut coane,

cu mult drag.

dragii mei,

m-am trezit... singur acasă, așa că mi-am făcut, personal, de cap.
pe rând, am fost sentențios și abuziv – textul e plin de expresii care confirmă comportamentul ăsta!

am bântuit, fără menajamente, cu indolență, dar mai ales cu insolență, prin cele mai roditoare câmpii ale indecenței inspiraționale, ba, dacă mă gândesc bine, am violat corpul metaforic al poeziei cu tot soiul de crâncene neologisme.

dar, în ciuda acestor păcate, văd că voi țineți morțiș să-mi dați viza de intrare.

vă mulțumesc!