Doi. Pe marginea lui unu.

Italia e tara contrastelor. E ca o placinta , frumoasa, dar daca te apropii, te frigi. Cand eram copil simpatizam Italia. De unde sa stiu eu ca faceam o mare confuzie intre o tara si un popor si intre un popor si-o serie de filme cu Alberto Sordi sau Sofia Loren. Italia insemna un fel de film cu oameni simpatici .De ce erau simpatici? Pentru ca faceau foarte mult zgomot pe care eu il confundam cu \"multa veselie\". Cand imbatranesti te mai scuturi de optimismul asta bucalat cu care te nasti si te trezesti ca semeni cu un plop tomnatec care vede tara viselor tale ca pe o cloaca de refugiu a xenofobismului si intolerantei. Se vede ca azi am ceva necazuri asa ca o sa ma opresc aici, nu vreau sa va molipsesc cu buna mea dispozitie. Ciao, poeziero.