Scenariu
Nevoia de icoane
in lucru, versurile,...tema e veche de cand lumea....
2 min lectură·
Mediu
Era odata o icoana
Cu o fecioara oarecare-n ea,
Frumoasa ca o zana si balana,
Fixata bine-n rama, tot zambea.
Atata puritate nici ca mai vazuse,
Se-nfiora tot sufletul din el,
In fata ei flacaul tot crescuse…
Un fel de tanar lup cu chip de miel.
Ii cerceta si cuiul din perete
Sfiindu-se cand o vedea,
Visa sa-l mangaie macar pe plete
Un vis frumos, din nou, sa-i dea.
Facea pacate ziulica- ntreaga,
Dar seara la culcare se spasea,
Icoana lui cea veche si cea draga
Pacatele-i de ziua le stergea.
Spera sa moara tanar si curand
S-ajunga acolo, in ceruri, la ea,
La zambetul din lume cel mai bland
Cu buze rozalii, de catifea.
La ceasul cand cocosul canta,
Icoana lui cazu din vechiul cui,
Doar ce vazu miscand pe sfanta
Clipind din gene-n patul lui.
Vorbea domol, incet si cu masura
Spunand ceva, dar cine sa asculte?!
Clipea mereu, ducea mana la gura,
Si nu-indraznea icoana sa-si insulte.
Se mai trezi in zori,ca dintr-un vis,
Cu o femeie-zana-n patul lui.
Avea un ten cum nimeni n-a descris
Si ochii de un verde albastrui.
De azi sunt soata ta, zise fecioara,
M-ai implorat si iata, am venit!
Te vei ruga si ziua, nu doar seara,
Atinge-ma, sunt vie! M-ai dorit!
Dar el privea ca tampul somnoros
Cum sa se-intample-asa ceva???
Din cui icoana sa se lase-n jos
Sa vina! Sa fie! … Sa stea!?
Dar nu pleca, nici vorba sa mai plece,
Aveau ceva copii, chiar maricei,
Visau sa faca inca… macar zece
Sa se alerge-n curte prichindei.
Era ferice peste poate cu-a sa zana,
Cel mai ferice om de pe pamant,
Cum anii curg si tot se-aduna
Lipsea din viata lui ceva mai sfant.
Un chip frumos, intr-un jurnal
Sau de femeie intalnita-n strada,
Pareau pe rand tabloul ideal
Pe care seara, la culcare, sa il vada.
Nu suferea sa vada rama goala,
Cin’ sa-l sfinteasca-n fiecare seara?
El se temea de para si de smoala
Acum i-era sotie-acea fecioara!
Sotii mai tot gasea in micul targ,
Insa icoana, unde, ca a lui?
Fecioare multe misuna, in parg
De ce-o fi coborat zeita sa din cui?
Gasi prin targ ceva, o statueta,
Adica trupu-i era ca sculptat,
Zeita oarecare, dar cocheta
Si-i folosea doar seara, la rugat.
002.712
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adria Martin
- Tip
- Scenariu
- Cuvinte
- 379
- Citire
- 2 min
- Actualizat
