Poezie
Iubire omeneasca
1 min lectură·
Mediu
Habar nu am ce-a fost in mintea mea,
E prea traziu pentru regrete- acum.
Cat te-am iubit , sa stii, as vrea,
Si plec, te las, imi vad de drum.
Habar n-am ce fost in mintea ta,
Nici tu nu stii , asa a fost sa fie,
Si-ngrop iubirea noastra intr-o stea
Si-apoi am s-o botez cu vesnicie.
Sa nu ne batem capul a-ntelege,
Ca nu-s chiar toate de-nteles,
Pentru iubire nu este vreo lege,
Ce-am semanat , am si cules.
A fost iubirea mai presus de noi,
Am fost noi oare prea mici pentru ea?
Am incercat s-o impartim la doi
Si impartita, n-a mai vrut sa stea.
Suntem prea mici pentru iubire,
Poate-am fugit,chiar noi, speriati, de ea,
Nehotarati suntem din fire
Si vrem mereu ceva, ce n-am putea avea.
De-i bine, parca nu-i firesc,
De-i rau, e sigur o nenorocire,
Eu plec si totusi te iubesc
Ca-s om, cu omeneasca fire.
Habar n-am de ce plec, de ce-o fac,
E mai presus cumva, de mine,
Cu mine altfel nu ma mai mpac
Mi-e rau cu tine si mi-e bine.
001.523
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adria Martin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 182
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat