Poezie
Altfel
1 min lectură·
Mediu
De cum incepi a intelege
Ti se-arata un tipar,
Aia-i voie, asta nu
Si te-aseaza-n furnicar.
Cete, cete de furnici,
Robotei in musuroi,
Cara sacii grei in spate
Pasind jalnic cate doi.
Ici si colo o furnica
Iese din rand revoltata,
Ca tiparu’ e prea stamt
Si de drepturi e frustrata.
Insa daca ies o suta
De furnici din furnicar,
S-ar gandi marea furnica
Sa mai umble la tipar.
Chiar daca nu mai e stramt,
Sfidatoarele furnici,
Nu se-aseaza in tipare
Care sunt oricum prea mici.
Si privesc la musuroi
Cu multa compasiune,
Numarand din doi in doi,
Din prea multa ratiune.
E riscant sa iesi din rand,
E mai sigur in tipare,
E curaj sau e prostie,
Care-i diferenta, oare?
Si pentru ca erau multe
Furnicute prea rebele,
Au facut o uniune…
Discutand de toate cele.
Despre arta, despre stele,
Despre cate nu vorbeau!
Nu elita ci doar ALTFEL
Dupa felul cum gandeau.
001744
0