Mediu
A se citi cu acest site -de mai jos- deschis, pe melodia
din filmul \"In ginocchio da te\"
http://digilander.libero.it/morandissima/index3.htm
Poveste de-acum o suta de ani
\"In ginocchio da te\"
Eram copila si visam, candva sa-l intalnesc
Canta divin, era frumos si-n film m-a cucerit
\"In ginocchio da te\" ...stia ca-l iubesc?
Dar cate fete oare pe-atunci l-or fi iubit?
Iubea o fata si in film, dar si-n realitate,
Cred c-o iubeam si eu pe ea, vazandu-l fericit,
Iubea atat: o fata. Dar il iubeau mai toate
Si poate nu pe el,iubeau pe-atunci un mit...
Sunt ani o suta de atunci, el s-a-nsurat cu fata,
Si ca-n povesti a fost, au chiar copii si-o casa
Un Marco, tot Morandi si o Marianna, rasfatata
Visam atunci sa am ca ei, o viata-asa frumoasa.
S-au despartit apoi, eu ma facusem domnisoara,
Roiau si printi in jurul meu, dar nu stiam ce vreau,
Vroiam sa fiu actrita, ba nu, si profesoara!
Cu dragostea-mi trecuse, ei tocmai divortau...
Am invatat apoi ca-n viata nu-i nimic ca pe ecran
Si-am mai citit si Mizerabilii prin scoala,
Citeam apoi Baudelaire prin nu stiu care an,
In biblie spunea ceva de un cazan cu smoala.
Acum Gianni-i bunic, privesc la poza lui,
Si parca ma cuprinde o dulce-amara nostalgie:
Un rasfatat de soarta,cu ochii sai verzui
Zambeste-nfrant de ani,dintr-o fotografie.
Pun pozele alaturi, ce-a fost si ce mai este,
O lacrima imi tremura-n barbie...Asta e tot? Atat?
Atat a mai ramas din film si frumoasa poveste?
Bunic strengar la zambet si c-un nepot de gat?
Intorc apoi fila si vad papusa mamii, alintata;
Se lauda cu mine peste tot: va fi precis actrita!
Sa-i implinesc pesemne visul de-alta data,
Dar nu se supara, ca ar fi vrut a fiu si doctorita.
Zambeste dintr-o poza-ngalbenita o fetita:
De-ar fi stiut ce o asteapta, oare-ar mai fi zambit?
Ce diafana-mi pare-n frumoasa ei rochita!
I le cosea chiar mama cu-al ei talent deosebit...
Acum e-un inger mama si -as vrea sa-i cer iertare,
Nu-s nici actrita, doctorita si nici profesoara;
Sunt mama si eu astazi, pe-o mama chiar o doare
Cand propriul ei copil, o da din vis afara.
Inchid albumul cu teama sa nu sparg vreo clipa,
Gianni si mama si tata, bunica...asa-i ca urmez?
Atunci de ce, de ce atata zbucium si-atata risipa?
Doar cand apare fiul meu in prag, ma luminez...
Toronto
Octombrie 2004
Dedicatie speciala pentru fiul meu,Toni, de ziua lui
001.472
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adria Martin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 405
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 52
- Actualizat