Mediu
Pana la urma nu exista printi
Si nici printese,
Ne amagim...Am vrea sa fie.
Iubirile nu-s multe si nici dese
In viata locul nu mai e de poezie.
Pana la urma toate trec si lasa
In urma gauri mari in gard,
Chiar daca e de lemn, de plasa,
Ascunde-n fapt, acelasi leopard.
Pana la urma goi ne nastem
Si singuri, tot asa murim,
O stim, doar n-o s-o recunoastem,
Ce nu vom fi vreodata vrem sa fim...
Pana la urma printii sunt broscoi,
Printesele de-odata fac o raie,
Se balacesc in balta pentru doi,
Adanca rau, chiar pana la calcaie.
Pana la urma totul se reduce,
La un absurd, banal decor
Un fel de dragoste pe-o cruce
In care cuiele macar nu dor.
Vom fi doar soti, parinti,neveste
Nicicum eroii basmului de la-nceput,
Tipare fara izuri de poveste
Poveste, da, a fost, dar n-a trecut?
Sept 9, 2004
Toronto
001.395
0