Poezie
Omul si iubirea
1 min lectură·
Mediu
Cine-a avut sublimul,
Nu cred ca il mai vrea
Ca si mai mare-i chinul
Cand nu vine sa stea...
Ii cerem vietii-ntr-una
Tot ce e mai frumos
Si ea ne da , nebuna
Apoi ne ia prin dos!
Sa- nu-i cerem atunci nimic!
Doar sa traim. Putem?
Nu putem fara, macar un pic
Sau viata asta n-o vrem…
Cum o dai, bine tot nu-i!
Daca nu-i viata de vina?
Poti sa pui sublimu-n cui?
In cui sau intr-o vitrina?
Fiindca de-i simti gustul,
Nici ca poti sa te opresti!
Aromat este ca mustul
Unde e? Ce lacom esti!
Nu poate fi pe gard si-n mana!
Cum vrabia nu poate fi,
De-i sfanta nu e si pagana
Si-oricum, tu tot ai mai iubi!
~adria~ 04 decembrie 2000
001467
0