Mediu
Se-ntampla oricui
Ce moarte absurda!
Ce veste socanta!
Imi pare-o gluma proasta sau cosmar...
Dar maine il vor arde
Si-i cert ca-mi fac iluzii in zadar.
Ce moarte absurda!
Dar moartea-n sine altfel poate fi?
Si e firesc e sa mori vreodata?
Dar poate ca e-o datorie,
Ssi esti dator c-o moarte,
Sa lasi loc in urma ta,
Pentru cei care-asteapta sa vina,
Sa vina si sa faca loc la randul lor...
De fapt nu cred in moarte!
E absurd...
Si nu-i nimic la intamplare, precum vad,
Eu cred ca numai trecem mai departe
Cand ne-mplinim menirea,
Cand o-mplinim pe-a altora
Sau cand e evident
Ca nu mai putem indrepta nimic.
Tata zicea ca daca-i lume de apoi,
O fi acolo bine,
Ca nimeni nu s-a-ntors...
Mama-ntreba daca pe lumea aialalta-o fi la fel,
Unu\' sa stea, altul sa se speteasca.
Aflat-au amandoi cum e pe-acolo,
I-astept si-acum in vis sa-mi spuna
Dar schimba vorba de-i intreb,
Ma strang a-mbarbatare de o mana.
Cati morti ni-i dat sa stim,
Atatea poduri spre gandire
De ce mai santem, ce-o sa fim...
Ceva din noi ne-asigura ca noua
Doar noua asta n-o sa ni se-ntample...
Si totusi cad , pe rand, in drum, chiar langa noi,
Asigurati ca noi, la vesnicie,
Venim fara de straie,
Plecam atat de goi...
Se-ntampla oricui. Si mie si tie.
Toronto
18 August 2004
001.618
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adria Martin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 227
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 43
- Actualizat