Poezie
Punctul ca arta
in lucru
2 min lectură·
Mediu
E o arta si sa renunti,
E un timp, un timp pentru toate,
Iubirea stiu, muta si munti,
Dar timpul sa-l invinga poate?
E o arta sa termini frumos,
Exista apusuri murdare,
Finalul, chiar de-i dureros,
Sa-l faci frumos, de esti in stare.
A pune punct este o arta
Sau punctul este arta-n sine,
Ce vine sigur sa desparta
Ceva, de altceva, in tine.
Am invatat sa nu castig mereu,
Sunt si victorii care dor,
Victoria nu-i un trofeu,
Cand langa mine oameni mor.
Am invatat sa pierd frumos,
Cu demnitate, noblete, onoare,
De-as castiga, dar rusinos
Sa gust victorii n-as mai fi in stare.
Si daca nu-i nimic de castigat,
Cand zarurile-s aruncate
Sa murdaresti chiar ca-i pacat!
Mai lasa de la tine, ca se poate.
Fantani nu otravi in urma ta,
Chiar daca stii ca totul e pierdut,
De-ti va fi sete, chiar vei bea
Si tu candva, cu sete, din trecut.
Ridica-te si pleaca neimpacat,
Dar sa mergi cu fruntea sus,
Mai bine demn si disperat,
Decat victorios si-n plus.
Un nobil a-nvatat sa piarda,
La timp, cu pretul meritat,
Castiga deseori o hoarda,
Prin numar doar si prin pacat.
Se teme lumea de un leu
Vrei leu sa fii cu orice pret?
Dar n-are nici un Dumnezeu
In jungla doar este maret.
001.780
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adria Martin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 216
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 40
- Actualizat