Poezie
Taceri contra cost
2 min lectură·
Mediu
Taceri contra cost
~adria~
Azi, cand ti-am auzit vocea,
Cand mi-ai pronuntat numele,
Cum numai tu o faci,
Toata fiinta mea
Se concentrase, se lipise
De receptor.
Sa-ti aud respiratia,
Sa nu scap vreun sunet,
Vreo tacere, vreun oftat.
Azi,
pana sa suni,
Ma temeam, ca in fiecare zi
Ca esti doar un vis…
Asa ma tem mereu,
Asa traiesc de la o vreme.
Taceam…
Emotia imi tinea captive
Cuvintele..
Am incercat sa-ti spun ca te iubesc,
Cu vocea stinsa, de emotie.
N-auzisei. Sa repet?
Nu mai puteam, abia gasisem forta sa spun o data.
Sau..
Poate nici tu nu erai sigur
de ce auzisei?
Doamne! Cate pauze, atatea emotii,
Dar cat de mult am iubit acele taceri!
Veneau, dupa atatea clipe
De despartire,
Ca o biecuvantare…
Credeai ca m-ai pierdut?
Nu, dar asteptam sa ma suni tu!
Stii de ce am lasat sa treca zilele?
Nu, nu am vrut sa plangi,
Ci doar sa stii daca
Si cat ma iubesti...
Eu stiam deja.
Tacerile noastre
Spuneau cel mai bine
Ce era de spus, nu-i asa?
Azi, tacerea noastra contra cost
A facut toti banii din lume,
Azi,
Am inteles mai bine ca oricand
Rostul despartirilor si tacerilor..
Azi, glasul tau cald, bland
Nesigur, emotionat ,
Usor rasfatat
Cand mi-a rostit numele,
Mi-a adus pe buze
Gustul sarutului tau.
Nu ne impacasem,
Noi nu ne impacam niciodata,
Savuram tacerile
Ignoram despartirie
Care sunt, oricum
Definitiv temporare!
As veni si in iad sa te caut,
Pentru ca, surprins sa ma vezi acolo,
Tot mi-ai mai pronunta
O data numele,
Asa cum numai tu o faci.
001.550
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adria Martin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 264
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 64
- Actualizat