Poezie
Nebunii necesare
in lucru
2 min lectură·
Mediu
Ei, da, e-o nebunie emigrarea,
Da-i pentru unii nebunia necesara,
Si pana unde, pana unde este zarea?
Sau chiar nu se mananca tot ce zboara?
E-o alta viata care se deschide,
Un crater cu \'nainte si \'napoi,
Nu-i vorba doar de paine si de blide,
Cum cred si astazi unii despre noi.
Destin e poate, cin\' sa stie?!
Salt disperat peste glob, cu prajina?
Bunica ar fi spus \"in frunte-i scrie\"
Eu as fi spus: doar cautam lumina!
Ce nostalgie vei trai, straine!
Sperantele s-or frange , la pamant,
Cand barca se balangane sub tine
Si-n jur oriunde e doar vant.
Un fel de autosentinta iti este;
Nu la exil, ci la schizofrenie,
Sa fii aici si-acolo, ca-n poveste,
Extaz putin si multa agonie.
Cei dinainte vor inpoi, cum se stie,
Cei dinapoi tanjesc la \'nainte,
E-aceeasi cunoscuta, veche ironie,
Cu-a noastra, de pe urma minte.
Sa mergem deci la galop, inainte,
Oricare-ar fi calea, mai vrei inapoi?
Realul, vezi bine, ca visu-l dezminte,
In spate noroaie, in fata doar ploi.
Vrem ce n-avem, ca asta ni-i firea,
Si cand avem, ne intrebam de ce-am vrut,
Poate ca-i mare, prea mare-omenirea,
Aluatul e-acelasi, de pus la crescut.
Pana la urma, acasa-i in tine,
Oriune capul seara-ti odihnesti...
Si de te doare, sa iei aspirine,
Conteaza cu cine, nu unde traiesti.
Mai 1 2004
Toronto
001599
0