Poezie
Nevoia de ingeri
2 min lectură·
Mediu
Nevoi mari si mici,
nevoi abia schitate
sau de-a dreptul zgariate
pe coala alba a zilei de maine...
Nevoile-ti tulbura linistea, somnul,
luciul apei
dintre bratul stang si cel drept.
Nevoi nedefinite, sau strigate
nevoi de inefabil, de unic
de leacuri cu miros amestecat,
de busuioc,lumanare din ceara de albina
si tamaie
pentru prea multa dualitate
si teama.
In singuratatea si bezna noptii,
cautai cu disperare un inger,
sa-l imbratisezi,
sa-ti stavileasca angoasele
singuratatii si neputintei,
sa adormi linistit.
Cata nevoie aveai de un inger!
Si cand l-ai gasit,
intr-un acces blestemat, ancestral,
I-ai furat aripile
Care nu ti-au folosit la nimic.
Alti ingeri au venit
Si-au luat trupul inert,
Sa-l oblojeasca.
Ploua, plangeai
Si ti se facuse frica
de ingeri.
Pana acum te tinuse in viata
Cautarea de ingeri,
Acum te ucide
Faptul ca te-ai cunoscut,
Remuscarea ca poate nu meriti
Nici un inger.
Inainte sa-l ia,
Ingerul isi adunase
ultimele puteri sa-ti scrie
Biletul de sub perna,
Muaise singura pana
Pe care i-o lasasei
In cerneala rosie,
Aceea cu care tu corectai mereu
Greselile altora:
Nu plange,
nu pe mine m-ai cautat,
te-ai cautat toata viata
pe tine!
Stiam ca asa vei face,
dar mai stiam
ca doar asta te va trezi!
Cauta omul
pentru care tu sa poti fi
un inger,
si-i vei vedea
crescand aripile
in fiecare noapte.
Atunci nu va mai fi nevoie
sa furi aripile nimanui.
8 aprilie 2003
Toronto
001682
0