Indemn la supunere

Nu te mai razvrati atata!

Nu vezi ca bruiezi muzica?!

Strici armonia!

Nu mai cauta negasitul,

Misterele nu se cauta,

Se gasesc!

Abia atunci cand zbaterea

Ti-e sfarsita,

Incepe o mana sa-ti scrie

Epistola lumii pe zapada.

Dar invata mai intai

Sa citesti si altfel de litere,

Alfel decat cele negre-albastrui.

Misterele se scriu intotdeauna

cu litere tranparente, nu stiai?

Stttt!Taci odata!!!

Nu mai face atata taraboi!

N-o sa auzi Cuvintele,

N-o sa pricepi mesajele,

Nici semnele,

Nici Misiunea.

Invata sa curgi,

Odata cu lucruruile,

Cu lumea, cu timpul,

Si nu mai tine piept

zilei de maine,

Invata sa curgi

odata cu ea.

Stinge cand si cand

luminile din afara ta

Sa poti vedea mai bine

Poalele misterelor

Care se inalta din tine,

Culmile

Nu se pot vedea

Decat cu ochii

Care nu clipesc

si nu lacrimeaza

Niciodata.

( Fara nici o legatura directa cu titlul volumului de poezie semnat Liviu Nanu( Anton, FELICITARI si la mai multe!) doar ca azi, uitandu-ma in dreapta ferestrei, la indemnul de pe coperta, m-am gandit la acest gen de supunere )