Poezie
Multumesc, Laura
2 min lectură·
Mediu
E mult de cand m-ai cautat,
Atat de mult , atat de putin,
Ma-ntreb acum de n-am visat,
Mereu ma tem ca zorii vin.
Plina de tine, preaplina de noi,
Vad semne-aparand peste tot,
Mi-ajunge doar sa privesc inapoi
Sa stiu ce vreau si ca mai pot.
Ma mira mereu potrivirea,
Ma-ncanta mereu cum gandesti,
Iti caut intr-una privirea,
Te-ador si-ador cum iubesti.
Ironic si-autoironic , cum esti,
Ma sint cumva din plastelina,
Tu faci din mine ce doresti,
Iar eu zambesc ca o felina.
Ma uit ca matza-n calendar,
Cand de-ale tale-mi povestesti
Si-ti torc cuminte-n buzunar,
Asteptand sa te opresti.
Ma certi ca te-intrerup mereu,
Te dojenesc ca n-ai rabdare,
Te intrerup c-asa sunt eu,
Dar nici o cearta nu ne doare.
Zici ca nu ne certam niciodata,
Eu zic ca totusi ne-mpacam,
Dar nu ramane nicaieri vreo pata,
Deci, intr-un fel, nu ne certam.
Tu ma cunosti atat de bine,
Stii ce-mi place si ce nu
Orice mi-ar spune si oricine
In suflet stiu doar ca esti tu!
Ba ma surprind ascultatoare,
Ma stiu o rebela din fire
Si sunt chiar plina de-incantare
Cand inteleg dintr-o privire.
Te santajez? ei bine, poate-o fac!
Ca-ti place sa fii santajat
Si cat imi place mie sa te-mpac
Uitasem! Chiar nu ne-am certat.
23 febr 2002
( ganduri si poezii de la naftalina)
001.546
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adria Martin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 223
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 42
- Actualizat