Poezie
Barcute de hartie
2 min lectură·
Mediu
Erai satul cand te iubea,
Acum esti tu cel flamand de iubire,
Credeai c-o viata o sa stea,
Doar aerul din jur sa ti-l respire.
N-ai apucat sa-nseli, dar o faceai,
Strada e plina mereu de femei,
Visai la ce-ai putea candva sa ai,
Nu te gandeai si la ce vrei.
Atatea sirene veneau inspre chei,
Cum sa reziste un biet muritor?!
Ca n-avea iz de peste trupul ei
Sa-ti mai trezeasca cel dintai fior.
Si-n fiecare seara construiai,
Cate-o barcutza alba, din hartie,
Spre vreo sirena pe care-o chemai,
Satul de ea, aceeasi jucarie.
Acum poti avea sirenele toate,
Balteste strada de-atatea sirene,
Te-a pus de-acum in libertate,
Dar ti-e lehamite si lene.
Au solzii sclipitori si sidefii,
Iti canta la colturi de strada,
Te-asteapta intr-una sa vii
Barcutele toate sa-ti vada.
Ea care nu-ti mai ajungea
Acum e-ntre sirene o regina,
Dar e tarziu, nu te mai vrea
Degeaba o implori sa vina.
O data-n viata doar vei fi,
De doua ori de ti-e norocul chior,
Iubit sa fii cand vei iubi,
Barcutele sa dai pe un vapor.
Ai vrut barcute pe langa vapor,
Ii mai vezi uneori catargul pe mare,
Barcute sa faci e usor
Dar sa conduci vaporul esti in stare?
( Ganduri si poezii de la naftalina)
002425
0