Poezie
Murdarica
1 min lectură·
Mediu
Ma cheama Murdarica,
Nu c-ar fi numele meu,
Doar c-asa-mi zice mamica,
Prea ma muradresc mereu.
Mama spala ziua toata,
Vrea sa fiu ca din cutie!
Ca n-are decat o fata
Cucuiata si zglobie.
Mama-i amarata, stiu,
Cum sa fiu frumoasa foc?
Sigur ca as vrea sa fiu,
Numa'’ nu prea am noroc.
Oricat de putin mananc,
Cred ca am gura prea mica,
De parca as fi un tanc!
Mancarea, pe langa pica.
Si copiii rad de mine
Fiindca sunt rautaciosi.
Zice mama in suspine:
Alti copii-s asa frumosi!
Spune-mi tu, te rog frumos,
Ce sa fac sa fiu curata,
Sa-mi pun rochia pe dos?
Sa mananc doar dezbracata?
Ca mereu mananc ceva,
O fructa, o bombonica,
Oricat gura as casca
Pe rochita tot imi pica!
Am rochite minunate,
Mami le-a cusut dantele,
Insa le-am patat pe toate,
Ce sapun sa le mai spele?
Doar lui tati nu ii pasa
Zice ca-asta-i sarmul meu,
Iar cand mami nu-i acasa..
Sta sa-l fac calutul meu.
Spune ca-s printesa lui
Si ma sterge la gurita,
Pe genunchii lui ma sui
Lui nu-i pasa de rochita!
adria, Bucuresti, 2000
009370
0