Poezie
Sentinta la libertate
2 min lectură·
Mediu
Sentinta la libertate
Ravnea atat de mult la liberate
Si-o visa pe ascuns de ani buni,
Crengile ii erau de mult uscate,
Traia intreg, printre nebuni.
Se credea intreg si-n parte era,
Ii ramasese sufletul curat,
In taina visele si le urzea,
Insa zambea si vorbea cenzurat.
Astepta intr-o zi,o sansa s-apara
Sa evadeze, sa prinda momentul,
Uitase de mult cum mai e pe afara,
Ce verde e iarba, ce rece-i cimentul.
Si-a evadat intr-un tarziu,
Adunase atata si-atata dorinta!
Istovit, mai mult mort decat viu,
Nu mai avea putere, doar vointa.
In prima zi era prea obosit,
Sa se bucure n-a putut in vreun fel,
Si-a doua zi cand s-a trezit,
Lipsea ceva, lipsea ceva din el.
Acum ca-i liber si proaspat evadat,
Incotro s-o apuce, c-atata stia!
Fusese-atata vreme supus si cenzurat
Stia perfect socoteala sa dea.
Era abatut, fara chef, fara vlaga,
Cu-atat libertate oare ce sa faca?!
E drept, pe vremuri i-era draga,
Dar acum e doar liber sa taca!
Atat de liber , atat de pustiu!
Rau cu rau, fara rau si mai rau,
Simtea ca-i poate prea tarziu
Sa-si croiasca un drum doar al sau.
Era acum liber si totusi plangea,
Liber si singur, prea singur era,
Stia doar atat: sa fie cu ea!
Singur sa fie, cu greu va-nvata.
Ce-I cerem ne da Dumnezeu uneori,
Gustul victoriei e dulce- amar,
Poate chiar maine, maine-n zori,
Ne pare chiar victoria-n zadar.
Si totusi viata merge inainte,
Se schimba toate si noi ne schimbam ,
Avem atata nevoie de tinte,
Poate cand pierdem, de fapt, castigam.
001.407
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adria Martin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 261
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 45
- Actualizat