Poezie
Zile dulci
2 min lectură·
Mediu
Sunt zile dulci,
Zile de melancolie si dor
In care stau pe munetele vietii
Si tragandu-mi sufletul, privesc in jos
Poteca serpuind pana spre poale,
Spre copilarie.
Sunt zile dulci,
In care ma rasfat
Cu toate amintirile
Adunate pe drum,pana pe culme.
Sunt zile dulci
cand ii imbratisez pe rand
pe toti care m-au iubit.
Zile dulci, in care ma simt
Rasfatata soartei,
Iubita de cei mai importanti
barbati din viata mea,
De la tatal meu, pana la fiul meu
Si inca altii dupa ei.
Zile dulci in care
Ma simt binecuvantata
Ca m-am nascut femeie,
Si-i multumesc lui Dumnezeu
Pentru-atata iubire.
Deschid cu piosenie si sfiala
cufarul cu amintiri,
pe care-l trag mereu dupa mine,
Pe culme si simt in nari
Un parfum fin , de vechi,
De vanilie, visina coapta, tei
Gutuie, zahar ars,
iasomie, busuioc,
Toate la un loc.
Ma imbat, ma-mbat cu toate,
Imi simt simturile
Invadate pana la limanuri
De o placere navalnica,
Dulce, privilegiul maturitatii.
Fiecare varsta cu farmecul ei,
Fiecare iubire cu parfumul ei,
Si da, cufarul asta
Mi-e singura avere.
Zile dulci,
Zile in parg de nostalgie si dor,
Zile-n care livada mi-e plina,
De meri, caisi, pruni,
Nuci, piersici, gutui.
Ciorchini grei cu bob mare si lung
Isi imprastie aroma in toata fiinta mea,
Pana ce trupul mi se-nfioara
De placere.
Si sufletul mi-e plin si el,
De toate roadele iubirii.
Te-am iubit A, te-am iubit B!
Te-am iubit si pe tine C!
Si pe cati altii, intre voi!
Cel mai mult pe tine, R,
O, da, v-am iubit,
Va iubesc si acum,
Chiar daca pe poteca spre culme
E loc doar pentru doi.
001451
0